Ce se intampla atunci cand ne ignoram calitatile native?

ID-100155083 (12.08.2015)

Imi place sa interactionez cu oamenii. La birou, in magazine, in cafenele, la evenimente publice, in vacante, acasa la ei, acasa la mine, la volan, in metrou, la piata, in fine, cam oriunde. Imi place sa-i studiez si sunt convinsa ca si reciproca este adevarata. Pentru ca este in firea omului sa fie curios.

Pai si ce aflu eu de la persoanele de langa mine, mai ales daca nu stau de vorba macar 1-2 ore cu ele? Surprinzator, dar foarte multe. Pentru ca e nevoie de numai 30 de secunde ca sa “citim” persoana din fata noastra. Mai mult, aceasta nici nu trebuie neaparat sa ne vorbeasca, deoarece cca 70-85% din ceea ce ne transmite reprezinta comunicare non-verbala (gesturi, expresia fetei, tinuta).

Am facut aceasta introducere pentru cea mai valoroasa, dar ignorata, calitate nativa pe care o avem: intuitia.

De mici invatam cum trebuie sa ne imbracam, sa ne purtam, sa salutam, sa mancam, sa vorbim. Adica ce masca sa purtam, ca sa “nu ne facem de ras in societate” sau “sa avem succes in viata”. Concluzia: incercam sa parem ceea ce nu suntem in realitate, transmitem mesaje derutante interlocutorilor, iar daca acestia nu folosesc intuitia pe post de “cititor de personalitate”, cu siguranta vor avea asteptari nerealiste de la noi. Desigur, dezamagiri si tot tacamul.

De-a lungul timpului, mi-am ignorat intuitia in legatura cu cateva persoane fata de care am avut, inca din primul moment, o lipsa totala de chimie. Ca sa constat ulterior ca as fi putut evita usor niste interactiuni nefericite atat pe plan personal, cat si profesional. Guess what? Acum stiu exact la ce tip de reactii sa ma astept din partea interlocutorului, inca din primul minut. Cu precizie 95%. 🙂

*

Ma intrebam recent de ce se complac oamenii in a fi nefericiti. Daca e cald afara (cum e, dealtfel, in perioada asta in Bucuresti, de fapt in toata tara), sunt nemultumiti ca e prea cald. Peste 4 luni vor veni, mai mult ca sigur, geruri, ninsori si … iata alt motiv de tristete. Apoi job-ul, rata la credit, soacra, lipsa de chef, lipsa de motivatie … AHA, lipsa de motivatie?

Pai cine vreti, fratilor, sa va motiveze, sa va faca fericiti? Nu stiti? Ia luati o oglinda si priviti cu atentie! Ah, stiu ce veti spune: “e greu, viata e dificila, degeaba ma uit in oglinda, ca nu ma pot gandi la altceva decat la grijile zilnice, la faptul ca nu-mi place jobul, nu am destui bani, nu am timp de mine, nu am ….” OK, STOP!

Va dau doar un exemplu, la care ma gandesc atunci cand am si eu cate o zi mai proasta (din fericire, destul de rar). Functioneaza excelent!

Ati vazut vreodata ce se intampla cand intr-un spatiu public (parc, magazin, restaurant) apare un bebelus in carucior sau in bratele parintelui si incepe sa va zambeasca? Nu-i asa ca-i zambiti si voi inapoi? Iar zambetul vostru e sincer. Bebelusul se bucura si zambeste in continuare, poate chiar rade. Si, din nou, zambiti si voi. Si tot asa. La un moment dat, va uitati in jur – toata lumea zambeste. Nu e ciudat? Pana acum 10 minute, toti oamenii astia erau cel putin ingandurati, abatuti sau apatici. Pana sa apara bebelusul.

Ce miracol a facut bebelusul? Niciunul. Pur si simplu a fost natural. S-a bucurat sincer vazandu-va. Acum, ia ganditi-va: daca nu ati crescut intr-o pestera sau suferiti de agorafobie, ce anume v-ar impiedica sa va bucurati de compania celor din jur, sa le suradeti intr-un mod prietenos? Incercati sa faceti acest exercitiu macar 5 minute pe zi. Veti petrece 5 minute minunate, mai ales dupa ce veti vedea rezultatul in ochii celorlalti.

*

Ei bine, in topul meu de calitati native pe care le ignoram, uneori pana la anihilarea completa, se mai afla increderea in sine. Care e supusa la multiple zdruncinaturi inca din copilarie, de la parinti si profesori, apoi la sefi si alte persoane care impun reguli sociale nepotrivite sau sunt, ei insisi, in suferinta sub acest aspect si incearca sa mascheze asta.

Am intalnit persoane foarte competente profesional, care-si pierdusera increderea in fortele proprii pentru ca seful (de acelasi sex) era invidios pe ele. In asemenea situatii nu ai decat o solutie: schimba factorul perturbator, dar nu lasa, sub nicio forma, pe nimeni sa-ti clinteasca increderea in tine!

Iata ce inseamna incredere in sine, intr-o scurta povestioara cu Winston Churchill, unul din modelele mele de curaj, actiune, energie, intelepciune, inspiratie si umor (preluare din cartea “Vorbele de duh ale lui Winston Churchill”, auror James C. Humes):

“Cand Churchill a candidat prima data, in 1900, a facut o vreme demersuri din usa in usa, si lucrurile mergeau destul de bine, isi zicea el, pana a ajuns la casa unui individ cu mutra ursuza. Dupa ce Churchill s-a prezentat, omul a zis:

– Sa te votez? Pai mai degraba l-as vota pe dracu’!

– Prea bine, a raspuns Churchill. Dar in cazul in care prietenul de care ziceti nu candideaza, pot conta pe sprijinul dumneavoastra?”

Concluzia: Totusi, ce se intampla atunci cand ne urmam calitatile native? Suntem cel putin multumiti cu noi insine, iar viata incepe sa semene cu cea pe care ne-o dorim. 🙂

Foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s