Mediul tau e asa cum ti-l doresti?

Azi este Ziua Mondiala a Mediului. Nu stiu ce inseamna mediul inconjurator pentru voi, dar pentru mine inseamna enorm.

M-am nascut si am copilarit intr-un oras, Baia Mare. Un oras superb, cu oameni minunati, moroseni neaosi, molcomi dar foarte gospodari.

Neavand rude la tara, de mica mi-am acoperit nevoia de natura cu excursiile facute cu ai mei in fiecare duminica in care nu ploua (sambata era zi de lucru). Si pentru ca Dumnezeu i-a binecuvantat pe baimareni cu nenumarate locuri minunate in jurul orasului (dealuri, munti, lacuri, rauri, paduri), am profitat la maximum de fiecare “fir de iarba”.

Multa vreme am suferit ca nu aveam bunici la tara. Ceea ce altor copii le parea normal – vacanta la tara, la bunici – mie mi se parea ceva ireal. Nici excursiile saptamanale, nici taberele la munte sau la mare nu ma fascinau atat de mult ca o vacanta la tara.

In sfarsit, pe la 11-12 ani, parintii m-au trimis vreo 2 saptamani intr-un sat din Maramures, la femeia care ne aproviziona cu oua si produse lactate. Retraiesc si acum placerea umblatului cu picioarele goale prin livezi si poieni, a mulsului vacii, dormitului in gradina gazdei sub un pom fructifer, scaldatului intr-o balta si, evident, furatului de fructe din livezile satenilor, impreuna cu cativa copii din sat cu care ma imprietenisem.

Totusi, de cand ma stiu, ma fascineaza si imi dau o stare de bine mirosul ierbii proaspat cosite, al padurii de brazi, al casului de oaie sau vaca, chiar al balegii. 🙂

Poate e doar sindromul copilului nascut la oras. Eu cred ca e mai mult decat atat. E dragostea mea pentru natura, pentru mediul care mi-a facut onoarea de a ma primi sa traiesc in mijlocul lui.

Acum locuiesc in Bucuresti, un oras prafuit, aglomerat si foarte galagios. Cand ajung acasa, acestea dispar cu totul. Am mica mea oaza de natura (florile si plantele aromatice din ghivece, precum si gradinita din spatele casei) pe care le iubesc si care ma incanta cu frumusetea lor, cu mirosul imbietor si cu fluturii si pasarelele pe care mi le aduc alaturi.

Cum as putea sa nu iubesc mediul inconjurator si sa nu-i fiu recunoscatoare, cand imi ofera atatea bucurii?