Ce imi arati tu … si ce vad eu

ID-10054960 (Girl Looking in the Mirror, Stuart Miles, freedigitalphotos.net)

 

Citeam de curand despre un experiment la care au participat 2 persoane, asezate una in fata celeilalte. Uneia din persoane i s-a cerut sa scrie pe o bucata de hartie ce vede la cealalta persoana.

Apoi i s-a cerut persoanei observate sa scrie ce credea ca scrisese cealalta persoana despre ea.

Raspunsul acesteia? O lista intreaga de defecte pe care persoana observata era convinsa ca cealalta persoana le enumerase despre ea. Evident, nu era raspunsul corect.

 ***

De ce incercam sa parem altfel decat in realitate? Pentru ca avem impresia ca “da” mai bine in peisaj. Ca e mai “cool” sa fim  admirati si invidiati decat ignorati sau, mai rau, compatimiti.

„Mobilul” fiind de-acum dezvaluit, va voi da cateva exemple din viata reala, cu „mijloacele” folosite frecvent atunci cand apare “oportunitatea”. Si, bineinteles, va voi arata rezultatul … vazut prin ochii mei. Un mic secret: “citesc” corect oamenii in proportie de 95%.

  • Cazul 1:
    • Ce-mi arati tu: esti o tanara cu par lung, frumoasa, gene false, unghii musai ultimul model, geanta cu agenda si mape de prezentare. Pozitie studiata, scoti telefonul mobil imediat ce ai ajuns in anticamera de la sediul clientului si incepi sa butonezi, aparent pe planner-ul zilei.
    • Ce vad eu: esti o tanara nesigura pe ea si pe produsul pe care-l prezinta, care-si cauta ancora intr-un gadget. Abia astepti sa scapi de prezentare si speri sa ajungi in timp util la un fresh cu fetele. Uf, ce zi tampita! Si mai avem si sedinta la ora 16!
  • Cazul 2:
    • Ce-mi arati tu: esti un domn in jur de 50 ani, intr-un loc public. Iti suna telefonul (soneria data aproape la maximum). Evident, nu raspunzi din prima, desi toata lumea te priveste deranjata. In sfarsit raspunzi, cu voce sonora: “Alo, da, ai luat oferta? Trebuie s-o mai studiez, sa vad daca mai negociem ceva …” Si, in timpul asta, capul tau se roteste de la stanga la dreapta si retur, de parca ai discuta cu cei din jur.
    • Ce vad eu: esti un om simplu, care probabil rar ai ocazia sa socializezi si sa te remarci in vreun fel. Esti frustrat de lipsa de consideratie din partea familiei si a societatii, in general. Crezi ca daca folosesti cuvinte “importante” vei impune respect. Gresit.
  • Cazul 3 (este chiar foarte “cald”, de azi, de la un oficiu postal, unde mai multe persoane stateau la coada pentru a depune declaratii catre fisc):
    • Ce-mi aratati voi: sunteti niste cetateni deranjati de diverse chestii: “Da’ nu e permis sa nu mai aveti formulare de confirmare de primire!”, “Da’ nici un xerox nu se poate face la dvs!”, “Nici pixuri nu mai aveti!” “Inadmisibil, domnule, ce fel de institutie sunteti?”
    • Ce vad eu: daca chiar sunteti asa de deranjati, de ce nu faceti depunerea online a declaratiilor? Lucru care v-ar scapa de toate neplacerile enumerate. Nu-i asa ca sunteti genul de oameni vesnic nemultumiti, care cauta mereu tapi ispasitori pentru toate problemele lor, in loc sa caute solutii?

Morala acestei povesti:

Daca mai simti vreodata nevoia sa incerci sa fii altcineva decat esti, inainte de toate ia o oglinda si priveste-te in ea.

Daca-ti place ce vezi, continua. Daca nu, incearca varianta cea mai simpla: sa fii tu insuti. S-ar putea sa ai o surpriza placuta.

 

Image courtesy of Stuart Miles at FreeDigitalPhotos.net

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s